Teama de zbor?

Eu sunt fata care “a visat ca zboara” …dar nu cu avionul. In mod normal, cand sunt acasa, ideea de zbor nu imi da fiori pentru ca nu e ca si cand as putea sa ma ridic de la sol de una singura. Pentru asta, nu-i asa, ai nevoie de un obiect ajutator cum ar fi…un avion.

Imi amintesc ca am zburat prima data in 1997 si ca nu mi-a fost deloc teama. Mergeam la Zurich si abia asteptam sa vad si eu cum e in strainatate. Auzisem atatea…ma multumeam cu un drum mai scurt, desi marele vis era, ca al oricarui tanar de-atunci, sa vad cum e in America. Am ajuns si-acolo, ani mai tarziu si incercam sa-mi dau seama care e faza cu visul american. Personal, prefer Europa. Bun, deci vorbim despre zbor. Marturisesc ca azi am o frica teribila de zbor. Cum spuneam, la inceput n-am stiut ce e aia. A inceput sa-mi fie teama dupa o vreme si teama asta s-a accentut pana cand am ajuns sa nu mai pot dormi cateva nopti inainte de plecarea cu avionul. Parca dupa nasterea Sofiei lucrurile au luat-o razna rau de tot. Ce simt? Nu ma apuca tremuratul, e ceva in mintea mea ce nu reusesc sa controlez intotdeauna. In functie de nivelul de oboseala in care ma aflu gandurile sunt mai agresive si mai dese. Mi-aduc aminte ca intr-un zbor pana la Londra am plans incontinuu. Dupa drumul acela, timp de doi ani am refuzat sa ma mai urc in avion. Calatoream doar cu masina. Si mi-era asa ciuda ca nu putem ajunge in locuri in care ne doream din cauza mea… Apoi mi-am facut curaj si am inceput iar sa calatoresc cu avionul chiar daca frica exista in mine. Mi-am impus sa o depasesc. N-am reusit, dar macar ma urc in avion si, odata ajunsa acolo, ma rog si ma tin cu dintii de gandul ca va fi un zbor lin si ca vom ateriza in siguranta. Ma uit in ochii lui Dragos si-l vad asa linistit, aproape ca-i invidiez linistea asta. Sofia e la fel de linistita si Kadri pare si el ok cu zborul… Sa dea Dumnezeu sa ramana asa pentru ca e tare nasol sa iti fie frica. Stiu ca exista terapie, dar cred ca am o problema cu increderea…cumva, am senzatia ca MIE n-o sa imi treaca si-atunci renunt la ideea de a primi “ajutor profesionist”. De-a lungul timpului am zburat de nenumarate ori si cu diverse avioane. Am filmat doua videoclipuri in avion si am reusit sa fac in asa fel incat sa par curajoasa. De altfel, daca nu stii sa te uiti in ochii mei nici nu iti dai seama ce e in mine in acele momente. Am invatat sa ascund asta…de rusine. Cand apari la televizor trebuie sa ai o imagine exemplu si daca te apuci sa zici ca ti-e frica de avion devii de rasul lumii. Acum, ca nu mai apar la televizor, pot sa zic? Zboruri scurte, lungi, in avioane mici, usoare, mari, transoceanice, militare… nu mai tin minte numarul dar am zburat de foooarte multe ori. Cu tot cu frica. Nu ma las, imi spun mereu ca “o dovedesc” dar ea ma dovedeste inainte si ma oboseste. Poate dupa ce vin din Portugalia. Aici suntem acum. Si am ajuns aici cu avionul. 🙂

Cu drag, Dana

…………………………………………………………………………………………………………………..

Nu pot sa spun ca imi place sa zbor, dar nu ma deranjeaza deloc. In ultimii 7-8 ani am fost nevoit sa merg in diverse colturi ale lumii pentru a putea sa filmez si astfel zborul a devenit pentru mine un lucru obisnuit, ba chiar putin plictisitor. Datorita proiectelor internationale am descoperit si ce inseamna calatoria la bussines (agentul a negociat de cateva ori transport la bussines) si cum zborul pentru cei care au multi bani este cu totul si cu totul altceva decat pentru noi, ceilalti:) Orele trec altfel, scaunele se transforma in paturi, ai internet, mancare si bautura la discretie, iar atitudinea din partea celor din avion este mult schimbata si  asteptarea in aeroporturi ca o scurta vacanta, in saloane speciale. Ma rog, asta ramane o lume separata care nu prea are legatura cu realitatea din cauza costurilor complet prohibitive, un zbor transatlantic fiind peste 3000 euro.

Pe scurt, nu simt nimic deosebit cand ma urc in avion, nu ma bucur ca zbor, dar nici nu imi trec ganduri negre, pentru mine calatoria cu avionul este doar un mijoc de deplasare necesar pentru a ajunge dintr-o parte in alta. Imi amintesc primul zbor, in 1995 sau 1996, cand am fost cu clasa de la UNATC la Amsterdam, lucrurile stateau cu totul altfel…am stat pe rand in cockpit, am fumat toti in spatele avionului, ne-am imbatat  si am spus povesti cu stweardesele si stwearzii! Astazi lucurile sunt mai stricte si plictisitoare.
Statisticile spun ca mor mai multi oameni in accidente de masina decat in avion, dar cred ca in cazul asta statistica nu prea conteaza, frica asta de avion fiind ceva foarte greu de controlat. In ultimii ani am plecat din ce in ce mai rar cu avionul datorita fricii pe care o are Dana, frica pe care cu greu reuseste sa o stapaneasca. Cum insa tot raul e spre bine, aceasta fobie a Danei, combinata cu visele noastre de cand ne-am cunoscut, a dus la descoperirea calatoriilor cu autorulota, care sunt mult peste clasa bussines cu avionul!
Acum suntem in Portugalia, am venit cu avionul si cred ca a meritat!
Dragos
…………………………………………………………………………………………………………………..
Hello! Suntem in Portugalia, am venit pana aici cu avionul. Mie imi place cu avionul, singura parte care ma deranjeaza este partea cand aterizam, atunci e groaznic pentru ca de obicei ma dor urechile de ma apuca plansul. Dar in rest este super mersul cu avionul (pentru mine:) ). Mamei ii este frica. Sincer nu o inteleg foarte bine, eu si tata suntem indiferenti, iar  Kadri este ok cu zborul desi cand am venit cu avionul spre Portugalia l-au durut urechile. Pe mine nu ;). Si eu ma emotionez cand aud ca mergem cu avionul dar ma obisnuiesc cu ideea in 10 minute. In curand o sa ne vina homemobilul si probabil nu o sa mai plecam asa de des cu avionul.  E foarte frumos aici. Acum, sa ma scuzati, dar ma duc sa mananc un burger (cu peste :))))) )
Sofia

img_20170121_100836

 

Advertisements

14 thoughts on “Teama de zbor?

  1. Da ..și eu am ..asa..o teama de avion și de mașină și de multe…de moarte în esență .dar numai de când am copii ..și mi explic asta asa : acum sunt mama și mai mult ca niciodată sunt totul ptr 2 omuleti si viata mea e importanta și mi e frica sa pierd ceva important 🙂 eram și înainte totul ptr părinții și sora mea dar e una sa fii responsabilitatea cuiva și cu totul altceva sa fii TU responsabil ptr altcineva . Asa ca n momentele când teama ataca ma înarmez cu putere ptr ca tre sa fiu si puternica ptr cei 2 omuleți. Multa putere și ție îți doresc 🙂

    Like

  2. Vacanță plăcută!!
    @Dana dragă, sunt în asentimentul tău… Cu tristețe îți mărturisesc că (în mod deosebit) de când o avem pe Carina, fetita noastră de 7 ani jumate, eu am devenit aproape obsesiv fricoasă de avion (și nu numai, tre să recunosc!). Înainte montagne-russe-ul era o atracție distractivă, zborul cu avionul decât “un mijloc de deplasare necesar pentru a ajunge dintr-o parte în alta” ca să-l citez pe Mr. Bucur și drumul cu mașina, trenul sau autocarul o plăcere fără margini.
    Ei, de când a apărut EA, toate acestea s-au schimonosit și au devenit mici (sau mari!) surse de angoasă pentru MOI!! Eu mă rog (în gând sau în gura mare!) când merg cu avionul (de la Barcelona la Cluj sunt 2 h. 45 min.) și simt că mi se taie picioarele când trec prin tunelul ce duce la avion… Îmi aleg cu grijă locul în avion, în funcție de statistici – cică în spate ai mai multe șanse sa supraviețuiești… Am învățat să înot, că nah… dacă e cazul sa aterizeze pe apă?? și multe altele…
    Restul mijloacelor de transport, care înainte pentru mine erau o desfătare și o sursă de relaxare și bucurie (îmi place mult să călătoresc; și în locuri noi, dar și pe unde am mai fost, dar mi-a plăcut)… Acum, nu că mi-ar fi teamă, dar există acea umbră de “dacă…” tot timpul… Nu mai e ca înainte… și probabil nici nu va mai fi.
    Dar nu-i bai! De călătorit e musai să călătorim și vom face asta cu și fără frică. Ne motivăm și încercăm să controlăm pe cât posibil teama și gata! La drum 🙂
    Vă doresc drumuri bune și zboruri line fără “scuturături” și dureri de urechiușe!

    Like

  3. Ui aceeasi treaba o pateam si eu ,primul zbor la Paris am stat ca o statuie ,nici geaca nu mi-am dato jos de pe mine sa nu dezechilibrez avionul ,dupa aceea am mai zburat de doua ori la Madrid si m-am oprit pentru o perioada de ceva ani de frica ,apoi am reluat asa drumuri scurte de obicei Madrid pt ca acolo am parte din familie ,a mai disparut dar totusi ramane acolo un colt in inima si mintea mea cu frica avionului,in rest va admir foarte mult,si sa calatoriti lin.

    Like

  4. Sunt mama a 2 copii mici.
    Abia aștept sa postezi câte un articol.
    Am crescut cu muzica ta, ulterior am devenit și eu mama. Acum ma regăsesc in multe din postările tale.
    Le citesc cu drag, in momentele mele de relaxare, când adorm copii și in casa e liniște.
    Va admir ca familie și va doresc tot binele din lume!

    Like

  5. Pareai extrem de relaxata in avion, nu mi-as fi dat seama niciodata ca ai frica de zbor.
    Sofia, pentru durerile de urechi la decolare si aterizare poti incerca sa mesteci guma de mestecat, ajuta mult.
    Sa aveti concediu placut si vreme buna!
    Cristian il saluta pe Kadri :*

    Like

  6. hello,
    am aceeasi problema, insa investigata mult mai mult decat tine din acelasi motiv: sa pot merge cu familia mea in locuri frumoase. Problema a aparut dupa ce am avut copiii, am citit mai mult decat oricine astfel incat am ajuns sa stiu cum functioneaza avionul, cand si de ce deschid flapsurile etc. Sunt abonat la dezastre in aer pt ca nu ma pot abtine sa nu-mi hranesc fobia. In fine, din ce am citit reiese ca aceasta teama apare dupa varsta de 27 de ani, dupa nasterea primului copil si se explica prin teama de a ti se intampla ceva lasand copilul fara tine, responsabilitatea. Are legatura si cu claustrofobia (de obicei aceste persoane inclusiv je le e teama de inaltimi ex lift roller coaster etc). Eu beau alcool pt ca altfel imi rup mainile cat strand lateralele scaunului, imi cumpar bilet la intinde-ti picioarele, dar astea doar atenueaza frica de zbor. Ea este acolo si va fi mereu. Am fost la psihoterapeut , sedinte de hipnoza maram, eu nu cred ca nu mi s-a intamplat nimica. Procesul l-am inteles, adica sa intre in subconstient si sa te faca sa crezi ca esti safe in avion (ex. imagineaza zborul cu incetinitorul, atribuie-i o culoare). Deci nada. Am ajuns la concluzia dupa ani de zile (copiii mei sunt ca ai tai respectiv 9 ani si un an jumate fata baiat) ca vorba cui pe cui se scoate e singura care ar functiona. Nasol pt cei in situatia noastra dar asta e. Eu sunt contra pastile (mi s-a oferit xanax, valeriana) dar nu am luat nimic. Deci ca sa vad Cambogia cu familia trebuie sa fac zboruri scurte, imi cumpar biletele ca sa nu mai pot da inapoi, si asta e. Daca descoperi vreun leac minune te rog sa ma luminezi si pe mine, eu atata am putut. Love.

    Like

  7. Si eu am aceeasi frica. Dar o infrunt de cateva ori pe luna caci am un job care implica calatorii.
    Frica se instaleaza evident dinainte de a zbura, iar in avion de fiecare data imi trece prin fata ochilor toata viata si ma uit la ultimele lucruri pe care le-am facut ca fiind chiar ultimele.
    Ceea ce am inceput sa fac este sa inchid ochii, sa incerc sa ma relaxez si sa respir.
    Inspir toata frica, o transform in incredere si expir increderea :). Parca este din ce in ce mai mai bine.
    Suntem niste curajoase !

    Like

  8. Eu ador sa iau avionul.tot ritualul ala care ma pregateste ca intr-un final sa ma deconectez.nu mai avem semnal deci fara telefoane.eu cu mine si am timp sa ma gandesc la nimicurile placute ale vietii.:)

    Like

  9. Dragă familie,
    În primul rând îmi exprim admiraţia pentru ne-teama voastră de a vă expune gândurile, emoţiile, deciziile personale, în această lume… Fie ca mesajele voastre să fie primite drept un model de normalitate, că parcă mare nevoie avem de aşa ceva.
    În al doilea rând, aş vrea să-ţi spun, Dana, că fricile au rostul lor, ne pot păzi de lucruri rele, dar pot ajunge şi să ridice ziduri între noi şi lume, să ne facă să pierdem oportunităţi, plăceri, bucurii, cunoştiinţe noi, dacă permitem acest lucru. Ideea e că toţi avem temeri pentru că toţi suntem oameni, contează atitudinea pe care o avem faţă de fricile noastre.
    Ce ar putea ajuta?
    Odată: exerciţiile de relaxare în momentele în care apar indicatorii fiziologici ai fricii (tremurăturile, respiraţia greoaie, golul în stomac, de-realizarea etc. etc.). Atunci se pot folosi tehnicile de control al respiraţiei (te concentrezi pe respiraţia abdominală, numeri 3-4 timpi pentru inspiraţie, îţi ţii respiraţia 1 timp şi expiri alţi 3-4 timpi). Aceste exerciţii îţi abat gândurile de la frică, tu concentrându-te pe număratul timpilor. Ele pot fi făcute de mai multe ori pe zi, respiri de cel puţin 10 ori în felul acesta sau poţi lungi perioada până la 3-5 minute. Calmează, te încarcă, te ajută să mergi mai departe.
    Sau meditaţia: eşti atentă la momentul prezent, la ce se întâmplă în jurul tău, în mintea ta, dar cu o atitudine de acceptare, fără a emite vreo judecată. Ceva de genul: “simt frica mea, asta e… nu e bună, nu e rea, doar este… îi permit să stea cu mine cât timp eu privesc norii cum trec sau frunzele mişcate de vânt…”
    Apoi: un discurs interior de compasiune pentru tine care simţi o emoţie neplăcută, în care să-ţi exprimi bunătatea faţă de tine, înţelegerea naturii universal umane a acestei emoţii şi a faptului ea e doar o parte a ta, mai există multe alte lucruri care te definesc. Altfel spus: cu blândeţe, îţi iei de mână frica şi o pui în dreapta ta, nu o mai laşi să-ţi stea în faţă. Ceva de genul: “da, acuma e momentul acela greu în care iar ai apărut, frică. Dar eu ştiu că mulţi te simt, nu sunt singura. Şi mai ştiu că eu nu sunt doar frică, sunt atât de multe altele…”
    Offff, m-am întins cam mult, dar doar pentru că sper să-ţi fie de ajutor.
    Numai bine!

    Like

  10. Am 27 de ani si nu am zburat niciodata cu avionul, toate calatoriile mele s-au rezumat la masina. Saptamana viitoare voi merge in prima vacanta cu avion si sper sa-mi inving aceasta teama, pentru ca e greu sa calatoresti cu masina, mai ales daca vrei sa vizitezi tari mai indepartate. Si iubitul meu este la fel de fricos, dar sper sa fie totul ok si sa avem un zbor lin si amintiri placute. 🙂 Am auzit ca exista niste pastile Cocculine, homeopate, care te ajuta sa te relaxezi, asa ca am in plan sa cumpar pentru a lua inainte de zbor.

    Va pup, imi sunteti tare dragi!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s