Prima calatorie cu autorulota noastra

Asteptam cu sufletul la gura sa vina autorulota. Eram foarte emotionati cu totii pentru ca ne-o doream mult si facusem multe planuri de calatorie. Eu imi imaginam lucruri pe care femeile si le imagineaza, cum ar fi daca sau nu voi schimba perdelutele, ce covorase voi pune, ce vesela sau tacamuri voi alege, care sunt lucrurile de care am nevoie ca sa mentin curatenia cu usurinta in masina, ce asternuturi, perne, pilote si chiar ce decoratiuni voi lua ca sa fac spatiul cat mai cosy si mai ca la noi acasa. Dragos, pe de alta parte, era preocupat de accesoriile/imbunatatirile de care mai aveam nevoie pentru ca la drumuri sa nu ne lipseasca nimic (va scrie el despre asta). Sofia avea o singura preocupare: patul de sus sa fie patul ei. 🙂 Despre Kadri nu pot sa va spun decat ca vrea sa fie cu mama, nu prea conteaza unde si cu cine altcineva…mama sa fie cu el. 🙂

Imediat ce Dragos i-a facut actele si am adus-o acasa am inceput sa merg prin magazine in cautarea obiectelor de care aveam nevoie. Celor care nu stiu, trebuie sa le spun ca ai nevoie de vesela speciala pentru autorulota. Din doua motive: pentru siguranta si pentru economia de zgomot. Trebuie sa ai grija ca vasele sa nu fie din portelan sau sticla deoarece exista riscul sa uiti dulapul deschis (mi s-a intamplat de vreo doua ori) si ti se verse toate in timpul mersului. De asemenea, daca folosesti vesela din plastic (am gasit unele foarte frumoase) nu exista riscul sa troncane in timpul mersului. Deci, am fost si am luat cam tot ce aveam nevoie. Iata o lista cu cele mai necesare (ordinea nu e importanta):

Pentru bucatarie:

  • castroane pentru supa si un caston de salata, farfurii, tacamuri pahare, cani (eu am luat doar cat ne trebuie noua ca sa economisesc spatiul. Nimic in plus, s-a dovedit eficient si suficient)
  • o oala mica de supa, o craticioara si o tigaie, capace pentru ele (neaparat capace), un ibric, o sita de plastic care se strange, razatoare, tel, polonic, lingura de lemn, cutit de paine, blender, un tocator, desfacator de sticle, foarfeca, cateva servete de bucatarie, burete si detergent de vase cu suport.
  • cateva cutii ca sa separ alimentele, sa imi fie la indemana si sa nu se amestece in timpul mersului (am separat, de exemplu, condimentele de cafea sau ulei)
  • hartie de bucatarie, saci de gunoi, manusa, suporturi pahare si oale, pungi de alimente, chibrituri, lavete, etc

Pentru dormitoare:

  • perne si pilote, asternuturi, doua cuverturi (cate una pentru fiecare pat pentru a proteja asternuturile in timpul zilei), cutii pentru lenjerie si sosete (se gasesc cu separator si ajuta sa nu se amestece intre ele).

Am luat covorase tip mocheta, matura si faras (vreau si un aspirator de 12 V), cateva tricouri, pantaloni de trening, incaltari, pijamale, prosoape, sapun, obiecte de igiena pentru curatat baia, pasta si periute in caz ca vrem sa plecam pe nepusa masa si nu mai avem vreme sa incarcam (pe astea le lasam acolo, just in case). In mod normal incarcarea masinii cu hainele si alimentele necesare imi ia vreo doua ore si poate-o sa vrem vreodata sa fim spontani. Daca strictul necesar e inauntru deja, scap de orice grija. Opresc in drum pentru a cumpara mancare si…gata. Tot ce nu se strica e deja inauntru (inclusiv orez, malai, paste, ceai, cafea etc). Ce-am facut la sfarsit a fost sa iau ceva ca sa personalizam masina si am ales niste tablite vintage cu mesaje pe care le-am lipit in interior.

Toata treaba cu cumparaturile si amenajarea a mers destul de repede si, cand s-a ivit o gaura in programul lui Dragos, am fost gata de plecare. Tinta noastra era Atena si ne-am “imbarcat” incantati. Sofia si-a dorit sa luam pisica cu noi. A plans la gandul ca o lasa 10 zile singura pe Sisi (desi bunicii sunt mereu acasa si au grija de ea-locuim intr-un duplex) iar noi am fost impresionati si am cedat rugamintilor ei. Cu o zi inainte am fost cu pisica la coafor sa scapam de surplusul de par, am luat un ham acesteia sa fim siguri ca nu o pierdem pe undeva, Sofia i-a luat mancarea si litiera (da!!!, litiera a fost si ea cu noi) si, dupa ce toate au fost aranjate am pornit la drum. Stabilisem ca prim punct de oprire si doar pentru o noapte campingul de langa Veliko Tarnovo. Drumurile prin tara si prin Bulgaria sunt mai grele cu autorulota si ajungi mai greu la destinatie. Cred ca am facut cu doua ore in plus fata de ce ne spunea gps-ul… Am ajuns la camping pe la ora 17. Inca nu se inserase si era cald. Copiii au iesit la joaca si eu m-am apucat de gatit cina dupa ce ne-am instalat. Chestia asta cu gatitul in rulota si mancatul afara e excelent, pe bune! Imi place la nebunie, mai ales ca aproape de fiecare data am oprit in niste locuri cu privelisti de vis. Ne-a placut mult acolo si am decis sa mai stam o noapte. Ne-am spalat si am adormit toti destul de repede iar a doua zi am petrecut-o pe biciclete (dimineata, la un lac din zona), pranzul l-am gatit eu si apoi am fost in vizita in oras (seara – am si luat cina intr-un restaurant foarte dragut). Dupa a doua noapte in campingul de langa Veliko, in loc sa pornim spre Atena, asa cum ne era planul, ne-am intors spre Bucuresti. Am avut trei motive: primul a fost faptul ca pisica nu era ok. Nu-i placea in mers, nu-i placea sa iasa din rulota, nu manca, nu isi facea nevoile…Am tot sperat ca se va obisnui cu noua atmosfera si, poate s-ar fi obisnuit, pana la urma. Al doilea motiv a fost faptul ca Sofia, desi si-a luat angajamentul ca va avea grija de ea, desi a plans ca nu poate sa o lase “singura”, tot nu a avut grija de ea cum ar fi trebuit, eu si Dragos aveam altele de care sa ne ocupam, in niciun caz nu puteam sta cu pisica in brate. Dupa o discutie destul de lunga, una in care ne-am contrat pe tema pisicii (cat de stupid mi s-a parut acest lucru, n-am cuvinte sa scriu!) si dupa ce ne-am tot uitat la cum va fi vremea in Atena (iata si al treilea motiv) am facut cale intoarsa. M-am simtit super nasol ca dupa doar doua nopti venim asa…cu coada-ntre picioare, dar, undeva in suflet aveam credinta ca am procedat corect. Am decis cu Dragos ca vom merge alta data la Atena, intr-o pauza de-a lui de filmari, ca mergem acasa si ne gandim incotro sa o luam si daca o mai luam. Am ales o ruta ocolitoare, ca o ultima incercare de salvare a vacantei pe care o simteam esuata, pe la Varna, spre litoral. In Vama noastra Veche nu mai fusesem de cativa ani si ne-am gandit ca va fi un prilej bun sa ne simtim bine la malul marii, mai ales ca vremea se arata excelenta. In mintea noastra era ca am putea ramane undeva, pe malul plajei pentru vreo doua,trei nopti. Mare dezamagirea…atat de mare ca n-am putut sta mai mult de doua ore, cam cat sa fac ceva de mancare pentru pranz, sa mancam si sa facem o plimbarica. Am avut sentimentul ca vreau sa fug si ca mi-e rusine ca-s din tara asta. Plaja din Vama Veche este infecta. Infecta, exact asa cum scriu. Toata si peste tot. Sunt maldare de gunoaie imprastiate pe toata plaja, ai sentimentul ca acolo ia nastere o groapa de gunoi, totul are un aspect neingrijit si…atat. Ma tot intrebam cum este posibil sa lasi atata gunoi in urma ta, intr-un asemenea loc. Toate intrebarile au avut acelasi raspuns, care a dus la sentimentul de rusine: ca-s oamenii nesimtiti si ca nu le pasa. Noi nu am mai petrecut timp pe plajele din Romania de multi ani pentru ca vrem sa ne bucuram de vacante, mai ales ca suntem cu copiii. Cand esti persoana publica oamenii vor sa faca poze cu tine, sa vorbeasca cu tine (ceea ce e de inteles, desigur) si nu conteaza daca esti la plaja, in restaurant, pe strada sau in orice alt loc. Stiu ca pare o fita, insa am ales variante de vacanta in afara tarii fix din cauza faptului ca vrem sa ne bucuram de noi patru. Asa ca, plaja din Vama a fost o surpriza imensa si o mare dezamagire cu atat mai mult cu cat in urma cu nici zece ani ne placea sa facem plaja acolo si voiam sa ii aratam Sofiei ce misto e locul in care ne distram cand eram mai tineri. Eh, asta a fost. Am ajuns acasa seara, bunicii s-au bucurat ca am ajuns mai repede si noi am dormit ca niste prunci.

Am petrecut ziua urmatoare acasa, dar aveam vacanta in suflet asa ca n-am descarcat nimic din rulota si, la patru dimineata am pornit spre Moldova. Am decis sa facem putina istorie, literatura si sa o ajutam pe Sof sa isi imbogateasca cunostintele generale. Am tot vorbit si citit despre Moldova, despre Stefan cel Mare, manastiri, Ion Creanga si Eminescu, Nicolae Grigorescu, Vlahuta si altele. Am stat o jumatate de zi la casa lui Nica si, pentru ca nun era lume, am “profitat” de faptul ca ghidul nostru avea chef sa povesteasca si l-am tras de limba cat am putut de mult ca sa ne spuna cat stie de multe despre locul in care ne aflam. Am pornit apoi la Agapia, am aflat multe alte povesti (da, e bine sa mergi in afara sezonului pentru ca oamenii au mai multa rabdare si stau la povesti cu tine, iti povestesc tot felul de lucruri interesante si te primesc cu bratele deschise) de la cateva maicute, am petrecut noaptea pe un deal, am mers cu bicicletele, am mancat la un restaurant bun de tot, am plecat la Voronet, ne-au prins ploaia si frigul pe acolo dar ne-am imprietenit cu o maicuta blanda si buna, am primit mucenici si alte suveniruri la plecare. Am fi vrut sa mai ramanem acolo, insa vremea devenise foarte capricioasa si noi ne simteam plini, de data asta. Desi vacanta parea ca se sfarseste prost n-a fost deloc asa. Desi planurile de la inceput nu au coincis deloc cu ce s-a intamplat, de fapt, in vacanta, pot spune ca a meritat. Ultimele zile, cele petrecute in Moldova, au fost perfecte. Ne-am intors acasa cu cateva povesti de povestit si ceva mai plini de experiente decat eram atunci cand am plecat. Si-am invatat ca a te opri inseamna, de fapt, a te odihni pentru a putea merge inainte.

Va imbratisez,

Dana

…………………………………………………………………………………………………………………..

Prima plecare a fost complicata dar si frumoasa! A fost complicat cu pisica. pentru ca am vrut sa o luam (eu am vrut) si asa am facut. Dupa doua zile ne-am dat seama ca ea nu se simte bine deloc. Am hotarat (toti) ca trebuie sa o ducem acasa. A fost nasol ca a trebuit sa facem drumul inapoi, dar daca trecem peste asta vacanta de doua zile la campingul din Bulgaria a fost frumoasa.
Acum sa vorbim despre partile bune din vacanta. Am ajuns seara la camping si a fost foarte frumoasa privelistea. Dimineata am mers cu bicicletele pana la un lac. Inspre lac am fost la vale dar la intoarcere am urcat. A fost greu (si amuzant), am facut un concurs: fiecare dintre noi zicea la ce ora crede ca ajungeam inapoi in camping. Mama a castigat. La pranz eu am facut engleza afara din rulota, in timp ce mama facea mancarea (am facut clatite dupa aceea) si tata statea cu Kadri. Fac engleza pe Skype cu profesoara mea, care e cea mai draguta profesoara de engleza. Ploua, asa ca tata a intins o chestie sa stau sub ea (nu imi amintesc cum se numeste), mi-a pus scaunele, am facut engleza si am mancat. Dupa 15 minute am intrat in rulota si am observat ca netul este mult mai bun asa ca am facut restul cursului in patul de sus. Dupa ore si ore de mers, cand mama si tata au hotarat sa plecam, ne-am intors acasa, dar am plecat iar dupa 2 zile. De data asta a fost si mai frumos. Am fost in Moldova la casa memoriala a lui Ion Creanga. A fost extraordinar! Dupa aceea am fost sa mancam si dupa am campat pe un deal si ne-am hotarat sa mergem cu bicicletele pana la Manastirea Agapia. Am facut mult pana acolo dar a fost amuzant! Atunci cand am ajuns inapoi la rulota tata a facut de mancare (tofu prajit). Kadri a mancat si el (dar el a mancat mamaliga). Apoi l-au spalat si l-au culcat. Ne-am spalat si noi dupa, am mancat si ne-am culcat. Dimineata am mancat si am mers din nou la Manastirea Agapia  dar de data asta cu masina pentru ca ploua. Am vizitat muzeul cu tablourile lui Nicolae Grigorescu si am invatat despre el. Cel mai mult mi-au placut niste tablouri foarte mici pe care le-a pictat cand avea 13 ani. Nici nu zici ca sunt facute de un copil. Era foarte talentat. Dupa am fost sa mancam, iar!!!, si am pornit spre Manastirea Voronet.  Pe drum am citit despre aceasta manastire, despre Stefan cel Mare si Moldova veche. Cand am ajuns a fost foarte, foarte frumos. Am intalit o maicuta foarte draguta cu care am vorbit despre manastire!  Apoi ne-am intors la rulota si am plecat acasa. Dar pe drum ne-am mai oprit sa dormim si am plecat dimineata devreme. Am ajuns acasa.  A fost o vacanta cu peripetii. Apropo, Sisi (pisica) s-a simtit foarte bine acasa. :))

Sofia.

…………………………………………………………………………………………………………………..

E extraordinara senzatia pe care o ai cand reusesti sa iti implinesti un vis. Spun asta pentru ca imi doream de mult timp sa  sa plecam prin tara si prin lume cu o rulota, sa opresc unde vreau si cand vreau, sa vad rasarituri de soare pe malul marii sau sa campez pe dealuri si prin paduri avand tot confortul oferit de o casa pe roti. Acum un an am inchiriat prima oara o masina-casa de la Haff Auto (o firma care are parcul auto la o aruncatura de bat de casa noastra) si asa am descoperit pe pielea noastra ce inseamna stilul asta de calatorit si de viata (pentru ca poate deveni un stil de viata). Stiam de la prietenii nostri Bogdan si Nicoleta (viatapeindelete.ro) povesti despre calatoriile lor, dar nu avusesem curaj sa facem pasul cel mare :)). In anul scurs de la prima inchirere am plecat de trei ori, in tara la Brasov, Viscri si Sovata, in Grecia, Germania si Austria, am dormit pe malul marii si in padure si ne-am perpelit, socotit si razgandit pana am achizitionat o masina doar a noastra. Am gasit un dealer in Romania, am stat pe capul lui vreo 8 luni, l-am capiat cu intrebari,  si in cele din urma am ales o autorulota Benimar Sport 346 (motorhome.ro). Nu e ieftina si am cantarit mult daca este mai bine sa investim banii intr-o garsoniera, adica in siguranta faptului ca peste 20 de ani copiii nostri vor avea o rezerva pusa de-o parte sau intr-o masina care se devalorizeaza pe zi ce trece dar care vine cu deschiderea spre experiente, aventuri si multe necunoscute.

Cate planuri ne-am facut in legatura cu prima calatorie, unde mergem , ce facem, cum ne vom distra si cate vom experimenta… Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ:)
Ne-a luat, ca de obicei, aproape o zi sa o umplem, dar de data asta multe dintre lucrurile puse in rulota urmau sa ramana acolo, cum ar fi vase pentru gatit, asternuturi, mancarea neperisabila, prosoape, etc. Planuiam sa plecam dimineata la prima ora, dar in seara de dinainte abia reusisem sa incarcam jumatate din lucruri, asa ca am pornit la drum pe la pranz, plin de incredere, spre frumoasa si insorita Grecie si ne stabilisem dupa cateva zile de discutii ca punct final, Atena. Prima oprire a fost la Veliko Tarnovo in Bulgaria, unde am citit ca este un camping bun si chiar asa este. Ce cauta englezul in Bulgaria? Ei bine, campingul este proprietatea unui cuplu de englezi vreo 50 de ani si fara a vrea sa fiu considerat discriminator, asta se vede in tot. Spatii mari pentru masini, totul curat, aranjat cu bun gust, piscina si restaurant (fiind iarna, nu erau toate disponibile). Planuisem sa plecam dimineata spre Grecia, dar iar am schimbat planurile si am ramas inca o zi in Veliko si bine am facut, deoarece ne-am plimbat cu bicicletele, am vizitat un lac mic din apropiere, am vazut cum se pescuieste cu plasa, am dormit in rulota in sunetul de ploaie si am mancat f bine in orasul in care am ajuns cu un taxi. Soferul Dimitri m-a ajutat sa gasesc o farmacie care sa aiba glucometru (pentru ca da, iar l-am uitat acasa!). Seara am verificat prognoza meteo si peste tot, in toata Europa de sud-vest se anunta ploaie, ceea ce ne-a cam dezarmat. Totusi, plin de speranta m-am trezit diminata la ora 3.30, am pregatit rulota (apa, toaleta, etc), mi-am facut o cafea si am plecat spre Atena, cand… a inceput sfarsitul vacantei! Am uitat sa spun ca am luat pisica cu noi la cererile insistente si de nerefuzat ale Sofiei, iar pisica dupa 24 ore nu-si facuse deloc nevoile, era stresata si nu-si gasea locul, mieuna de fiecare data cand porneam masina. Nu vreau sa insist asupra desfasurarii evenimentelor, dar dupa o discutie de aproape o ora jumate (la 4 dimineata intr-o benzinarie in Bulgaria), lacrimi si Sofia zgariata pe fata in forma tatuajului lui Mike Tyson, am plecat spre casa… Cam asta fusese prima noastra vacanta cu autorulota propietate personala, la care visam de muuuult!
Pe drum a iesit soarele, noi ne-am calmat, pisica s-a tolanit cu mare nesimtire si nu a mai scos nici un sunet dupa ce si-a facut nevoile in litiera, iar eu si Dana am zis sa facem un ocol pe la Vama Veche si eventual sa stam o zi-doua pe plaja pentru a ii bucura pe S si K. Vama e groaznica, nu mai are nimic din ce imi aminteam,  gunoiul este ca in India, cainii in haite, cladirile de prost gust si parca tot aerul boem si artistic din zona s-a transformat in kitch si mizerie. Am gatit in masina, copiii s-au jucat pe nisip printre conserve, sticle si pahare de plastic vreo doua ore si am plecat spre casa dezamagiti. DAR, am decis ca dupa o noapte de reintregit fortele si optimismul sa pornim iar, de data asta spre Moldova si manastirile ei celebre. Am vizitat Humulestii si casa in care a crescut Ion Creanga iar Sofia a fost fascinata de smotocei, de cuptor, de masuta si scaunele mici “ca sa manance cumpatat”. Am campat la 3 km de Manastirea Agapia, sus pe un deal, am pedalat pe biciclete intr-o atmosfera de seara de vis si ne-am delectat intr-o manastire plina de caldura si calm, am vazut lucrari de Nicolae Grigorescu, am aflat ca picteaza de la 5-6 ani si ca dupa ce a plecat la studii nu a mai lucrat niciodata icoane. Am vazut Voronet si  pana am ajuns la manastire am trecut printr-o lung culoar format  din buticuri de lemn pe o alee de altfel superba. M-am simtit pe Lipscani. In masina am ascultat la radio cum o doamna din ministerul turismului (din pacate nu am prins numele dansei) ne indeamna sa ne promovam noi insine tara, deoarece este datoria noastra de a o lauda si vorbi despre locurile superbe. Doamna draga, oricat de incantat as fi de frumusetile patriei, e jenant sa recomand cuiva sa vina sa o viziteze, deoarece drumurile sunt pline de gropi, gunoaiele troneaza peste tot, padurile se taie in draci si am senzatia ca fiecare colt locuit al acestei tari (intr-adevar superbe) este un butic de bisnitari.
Ploaia ne-a trimit inapoi acasa, cu senzatii amestecate de incantare si dezamagire, bucurie si tristete, implinire si frustrari.
Promit sa revin cu un review al noii noastre masini, pana atunci iata un foarte scurt montaj cu imagini filmate in prima calatorie cu rulota noastra 🙂
Dragos

 

Advertisements

14 thoughts on “Prima calatorie cu autorulota noastra

  1. Am savurat impresiile din prima călătorie a voastra.Si eu am acest vis de a avea o ruleta si de a călători!Poate se va împlini..eu îmi doresc!Veliko..Mi am adus aminte de pățania noastra.Ne întorceam din concediu din Turcia..s a stricat masina exact in Veliko unde am fost nevoiti sa stam vreo 2 zile.Un oras superb, unde ne am si reintors inca o data si l am luat la picior inclusiv castelul!Mi ai facut pofta de concediu si de plimbareala.Va salut si va admir familie frumoasa☺☺🚐🚎🚙

    Like

  2. Va doresc sa aveti cat mai mult timp liber,eu va recomand nordul Spaniei ,munti aproape ca in Brasov si mare, multa fericire

    Like

  3. Genial!!! Felicitări!! Invidie maximă :))
    Apropo: când spuneți că mergeți cu bicicletele, merge și K cu voi? Adică urcă dealuri și de-asta? Așa pitic?

    Like

  4. Stefan Radu, baiatul meu, este fascinat de Sofia si ma ruga sa ii transmiteti, daca se poate, sa faca schimb de adrese de mail :). Sa ne vedem (cu bine) pe drumuri.
    Razvan

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s