Tinerete fara batranete

Nu mai stiu in ce context mi-am amintit acum cateva zile de mine, pe la 10 ani. Mi-am amintit ca stateam singura pe banca din fata blocului, aceea pe care obisnuiam sa ma joc in fiecare zi cu ceilalti copii, gandindu-ma la trecerea timpului. Pe vremea aceea ideea de moarte imi era indiferenta, avea sa se instaleze in mintea mea cativa ani mai tarziu, dar trecerea timpului ma fascina si incercam s-o inteleg. Ma gandeam la oamenii “mari” si varsta de 20 mi se parea a fi foarte departe. Aproape ca nu puteam cuprinde cu mintea mea de copil faptul ca voi ajunge si eu la 20. 40 insemna deja batranetea. Este adevarat ca perceptia noastra asupra lucrurilor se schimba in functie de momentul in care ne aflam. Azi, 40 nu mi se mai pare asa aproape de batranete. Poate si pentru ca eu insami am ajuns la aceasta varsta si ma simt in putere si in stare de orice, chiar daca, la nivel mental percep notiunea de timp. Timpul, ca o trecere… Revenind la momentul de pe banca, imi amintesc cum incercam sa ma vad pe mine la 15, 20, 40 de ani. Nu aveam niciun plan despre cum va fi, ma intrebam (si-mi amintesc asta clar) daca voi fi fericita. Nu imi imaginam ce voi face “cand voi fi mare”, in ce casa voi sta sau ce masina voi avea, nici macar la o familie nu ma gandeam. Tot drumul anilor pe care reuseam sa-l parcurg cu mintea mea mica se raporta la felul in care ma voi simti. Nu stiu de ce acel moment a revenit zilele trecute ca amintire (poate pentru ca Sofia are 10 ani), dar a fost un motiv destul de bun sa ma asez pentru cateva clipe si sa ma gandesc la cum vor fi urmatorii 10, 20, poate 30 de ani. Curios, am trait aceleasi senzatii, dar, de aceasta data viitorul a fost conturat. Azi pot sa vad cu ochii mintii ce imi doresc peste ani pentru ca am lucruri concrete la care sa ma raportez, nu doar vise, lucruri abstracte sau lipsite de substanta. Alegerile pe care le fac vin dintr-un motiv la fel de egoist ca cel de-acum 30 de ani. Atunci imi spuneam ca “vreau sa fiu fericita”, acum spun: “vreau sa fie fericiti si doar asa voi fi fericita”. Tot cu un “vreau” e in fata… Cumva, fericirea mea vine din fericirea lor. A copiilor mei si a sotului meu, a parintilor nostri si surorilor noastre. Nu m-am mai gandit la mine ci la toti cei dragi din jurul meu si mi-am dat seama ca trecerea timpului vine cu o anumita intelepciune (daca-mi e permis sa o numesc asa) si anume faptul ca nu te mai gandesti in primul rand la tine. Si nu e pentru ca as considera ca viata mea a trecut ci e pentru ca viata fara ei ar fi goala. De aceea pot renunta cu usurinta si fara regrete la ceea ce imi placea sa fac, la lucruri materiale sau la momentele “cu mine insami” atat de recomandate de specialisti in parenting. Sigur ca fiecare om detine o lista nescrisa a prioritatilor iar a mea are in frunte fericirea celor dragi… Toate celelalte nevoi personale au palit in fata acestei prioritati unu. Consider ca am castigat mult astfel. Curios poate, faptul ca eu fata de mine nu mai sunt in planul unu a adus pace in inima mea si, tragand o linie, fericire. Nu gasesc niciun motiv pentru care as proceda altfel si, daca e sa concluzionez, timpul a trecut cu folos. Nu ma simt nici tanara, nici batrana ci la o varsta implinita cu succes. Voi purta ochelari, fata mea va fi ridata, corpul meu va lua proportii, voi face glume la care doar eu voi rade, voi incepe sa uit si ma vor durea oasele. Stiu. Dar mai stiu ca toate astea vin cu timpul si e firesc sa fie asa. Sa vreau sau sa cred ca voi putea ramane vesnic tanara ar fi nebunie curata. Ce vreau este sa las ceva bun dupa mine…ca o aroma placuta sa fie batranetea mea si sa bucure sufletele copiilor mei si a celor care ma cunosc.

Cu drag, Dana

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Nu imi place sa port blugi slim, cred ca intra in acea categorie pe care o poti denumi “greseala varstei” si pe care ulterior o regreti.

Nu inteleg pensatul la baieti. Doar daca esti gay, atunci e ok 🙂

Am crezut ca sunt exagerari sau legende glumele si reclamele cu pustii care se intalnesc prin baruri si nu ridica ochii din telefoane sau comunica prin fb in loc sa deschida gura. Cica e pe bune!

Cred ca e mai misto sa te plimbi cu bicicleta decat sa faci un Counter Strike.

Prefer o seara la restaurant in locul uneia in club.

Nu prea ma mai iau la cearta in trafic.
Timpul a devenit mai important decat banii.
Familia e mai importanta decat succesul.
Siguranta primeaza vitezei.
Utilitatea bate aspectul.
Inteleg proverbul care spune ca daca dupa 40 de ani te trezesti dimineata si nu te doare nimic esti in ceruri.
Imbatranesc, dar sunt constient de acest proces doar daca stau sa (ma) analizez foarte atent, deci sunt inca tanar.
Dragos
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Eu cred ca varsta nu conteaza. De exemplu, daca ai 30 de ani si vrei sa te apuci de karate nu e tarziu. Poti sa faci orice oricand, daca asta vrei cu adevarat. Nici nu cred ca mama si tata sunt batrani. Este un proverb adevarat: “Unii oameni indiferent cat de mult imbatranesc nu isi pierd niciodata frumusetea, ci doar si-o muta de pe fete in inimile lor!”.  E bine, dupa parerea mea, sa nu te gandesti ca o sa imbatranesti. Trebuie doar sa te bucuri de viata!

Sofia

Timp

Advertisements

8 thoughts on “Tinerete fara batranete

  1. Ce frumos a scris pitica! 🙂 Asa este, odata ce inaintezi in varsta, nu mai vezi batranetea atat de aproape. 🙂 Nici mie nu-mi vine sa cred ca ma apropii de 30, sufletul meu este inca cel al unui copil.

    Like

    1. Cata dreptate ai,când ma uit la părinții mai zic în mintea mea (parca nu sunt atât de bătrâni ( tara 74 ani, mama 66 ani ) pentru ca la fel au trecut anii si pentru mine . Când îmi vad copiii (Anca 22 ani ,Mihnea 12 ani ) iar zic ,nu sunt asa de mari,iar au trecut anii si peste mine ,as dorii sa ramanem mereu asa ,sa ne bucurăm unii de ceilalți bunicii de nepoți, noi de copii dar viața merge mai departe. Trebuie sa trăim clipa chiar si atunci când alergam pentru ca timpul trece si ne trecem si noi.

      Like

  2. Sunteți minunați, o familie minunată. Sunteți tineri cu suflete pline de energie și optimism, împreună mutați munții!

    Like

  3. Foarte frumos exprimat! Daca imi permiti, intervine aici o iluzie a mintii. Tot la noi ne gandim, cum e si natural, numai ca s-au schimbat termenii. Ce ne facea fericiti candva este azi expirat. Imi place sa privesc aceasta alegorie conform conceptului : Intr-un avion prima oara trebuie sa iti pui tie masca de oxigen pentru a putea ajuta pe cine are nevoie din jurul tau. 🙂 Sper ca nu am deranjat. Zile senine!

    Like

  4. Salut! Abia ce-am descoperit blogul, din intamplare. Este “milunat” (cum ar zice fii-mea) tot ceea ce scrieti/faceti! Sa fiti sanatosi!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s